Dialogurile Mariei

­čÖé A inceput sa dialogheze! ­čÖé Cu noi, mai mult, cu strainii e mai timida… dar a inceput sa nu mai taca!

La locul de joaca din Baneasa Shopping City, Maria a fost ajutata de un baietel cu vre-o 3-4 ani mai mare sa urce in Castel. Poate si singura (mai putin o „treapta”), dar la momentul intamplarii era deja obosita si daca baietelul s-a oferit, ea nu a refuzat. ­čśë Saracutul s-a chinuit ceva sa ii arate mandrei mele cum trebuie sa faca si atunci cand vedea ca ea nu se conformeaza, o tragea el sus. Dupa ce au ajuns in varf, baietelul ii spune Mariei:

– Of, nu esti buna de nimic

Maria, spasita, raspunde:

– Da!

………………

Eu: – Maria unde ai fost?

Maria: – To’tu’. (adica tortul)

Fusese plecata cu mama la o zi de nastere a unuia dintre prietenii ei.

………………..

Eu: Maria, cum o cheama pe Nico? (doh!  stupida intrebare am pus)

Maria: Nu.

Eu: Maria, dar cum o strigi tu pe Nico?

Maria: Nicu!

­čÖé din dialogul acesta am dedus ca fii-mea taxeaza prostia. ­čÖé

……………………

si clasicele:

Eu: Cum te cheama pe tine?

Maria: Maa’iia.

Eu: Cati ani ai?

Maria: Doi!

 

Incet – incet ┬áincepe sa dialogheze! ­čÖé

 

Articole pe aceeasi tema

8 comentarii

  1. da, e frumoasa etapa asta, cand incepe sa aiba dialoguri. Sa intrebi, sa raspunda si invers:). E o distractie. Si o provocare…ca uneori baga niste intrebari de ramai masca:D

  2. ce simpatica e!!! acusi o sa purtati dialoguri lungiiiii.
    nu a inceput etapa „de ce?”