Iubire, astazi fii-ta a luat bataie! Dupa ce am rostit aceste cuvinte, am crezut ca voi cadea secerata de privirea-i ce arunca sageti de foc. Nu a fost o gluma proasta, Maria chiar a luat bataie astazi. Prima data in viata ei. Saracuta, a fost atat de socata incat nu a avut absolut nici o reactie. Nu a plans, nu s-a ferit … a incremenit acolo fara a schita nici un gest… nici macar alinare nu a cautat. Autorul? Edi, vecinul nostru, ce are numai 11 luni in plus fata de Maria. La prima vedere pare un baietel numai… lapte si miere (voarba reclamei). Maria „comunica” cu el inca de cand avea numai cateva saptamani. El in balocon, ea in curte… sau uneori tot in balcon (daca isi viziteaza matusa) … Nimic din tot ce s-a intamplat pana acum nu trada ceea ce s-a intamplat astazi. Am mai spus ca […]
Un tatic fericit
Asa arata un tatic fericit: Pozele sunt facute imediat dupa ce taticul Mariei si-a auzit pentru prima data printesa strigandu-l. 🙂 Sunt sigura ca nu este un „ta-ta” de bolboroseala, ci il striga pe el. Cred ca nici astazi nu ar fi auzit-o daca nu intra la dus, perioada in care Maria a crezut ca a plecat si a inceput sa il strige. Astazi toata ziua l-a strigat, iar cand a venit acasa a incetat sa o mai faca. Il striga de fiecare data cand paraseste camera, niciodata cand el este prezent. Astazi a avut noroc deoarece a intrat in camera iar ea era cu spatele la el. 🙂 Ah… si niciodata nu spune doar tata, ci tata-tata! 🙂 Astazi am incercat sa o filmez, cat timp taticul era la serviciu, dar cum nu am avut la indemana decat telefonul, calitatea filmuetului lasa foarte mult de dorit … ah si […]
To blend or not to blend??
Am citit in ultima perioada, mai multe articole pe tema mancarii pregatite la blender si despre piedicile aparute in calea renuntarii la acest obiect – mana bucatariceasca. Dani si Catalina sunt doua mamici pe care le cunosc virtualiceste de ceva vreme si care au abordat si ele aceasta problema. … daca nu ma insel, parca si Stefanut al Danei avea tendinta de a manca pasat.. Atat articolele lor, cat si posarile Carlei despre BLW, dar si aparitia primilor dintisori ai Mariei, sustinuta de faptul ca pitica noastra a mancat dintotdeauna fructele si legumele crude – taiate betisor, mi-au dat curaj sa pun blenderul in cui. Si am facut-o. 😀 Ultima ciorba pregatita in casa a fost facuta pentru toti! … de fapt Mariei i-am pastrat putina fara sare iar in oala noastra s-a adaugat si sare; asta a fost singura diferenta. Nu mi-a venit sa cred cum putea sa manance legumele […]
Ta-ta!
😀 E clar! Maria noastra e din ce in ce mai pusa pe treaba. … Dani, ai avut dreptate! Astazi mi-a incantat sufletul strigandu-si taticul…. pentru ea nu conta ca el este la job. L-a strigat de cateva ori prin casa, in speranta ca ii va aparea in fata. A fost primul „tata”… cu 4-5 bisuri. Imi pare nespus de rau ca tatal pe care il striga cu foc nu a fost de fata sa auda. 🙁 … Am incercat sa fac repetitii cu ea si sa o determin cumva sa spuna dupa mine, insa nu am reusit. Nu vrea nici in ruptul capului sa repete ceva dupa noi. Spune numai ce are chef si cand are ea chef. Sper sa ii vina cheful si cand va fi taticul ei prin preajma… ca merita si el sa traiasca pe viu o asemenea bucurie.
Mariuta mergatoare
Nu credeam sa ajungem atat de repede la aceasta postare, insa Maria se incapataneaza sa fie grabita in toate. Seamana cu mama ei, mi s-a zis. 😛 Sambata, dorind sa profitam de vremea frumoasa, am plecat la plimbare in parcul din apropiere. Doar noi doua, deoarece taticul Mariei a avut ceva treaba la servici . 🙁 Ritualul plimbarilor noastre in parcul Bazilescu presupune o tura de parc, eventual o oprire la privit de catelusi (la cutudrom) si in cele din urma poposim la locul de joca destinat piticilor (parcul are 3 locuri de joaca, fiecare cu leagane si centre de activitati specifice unor grupe de varsta). Plimbarea noastra de Sambata nu anunta nimic extraordinar. Am urmat ritualul plimbarii, si ajunse la locul de joaca am dat pitica jos din carucior si ne-am indreptat spre caluti (cei din lemn ce au ca baza un arc mare), de la caluti mi-a aratat […]
Puterea exemplului
Se spune ca functioneaza destul de bine in cazul copiilor, care gasesc in parinti sau in persoanele apropiate un exemplu bun de urmat. Deoarece primele zile de aerosoli s-au soldat cu plansete si urlete, in ciuda tuturor eforturilor colective de a ii distrage atentia si de a o face sa stea cat mai potolita, taticul Mariei s-a apucat si el de aerosoli. Intai face el, timp in care se joaca cu Maria si o lasa sa se obisnuiasca cu mascuta ei, dupa care trece pitica la aparat. Am incercat inca de la inceput sa o lasam pe Maria sa se joce putin cu aparatul inainte de a il porni, insa incercarile noastre nu au avut nici un efect. Astazi incercam asa si ne punem toate sperantele in reusita acestei metode… nu de alta dar alternative nu mai avem. 🙁
Prioritate la consultatii
Au sau nu au nou-nascutii si sugarii prioritate la consultaii?? Sunt un car de nervi, dupa ce mi-am petrecut dimineata pe holurile spitalului Grigore Alexandrescu cu pitica in brate! Moarta de foame, de somn si transpirata. Nu mai fac in viata mea gresala de a ma duce la spital daca nu e caz de internare. Intorsi din vacanta, am gasit pitica mucioasa. Iar! A patra oara in decurs de o luna si jumatate. In consecinta, ieri ne-am prezentat la medicul de familie, sa o vada… Oricum trebuia sa ajung sa ii duc rezultatele de la analize… La capitolul analize stam bine de tot. E sanatoasa tun! In urma vizitei la medic am „capatat” o trimitere la orl-ist (Dr. Adelaida Iorgulescu) si in dimineata aceasta m-am prezentat cu pitica la medic. Avand experienta controalelor ortopedice, unde doctorita ne-a informat ca nu trebuie sa stam la coada deoarece nou-nascutii si sugarii au […]
Am revenit; din nou!
Pauzele de bloggareala incep sa devina obisnuinta pentru noi. Am revenit. A fost frumos la Roma… sper ca toti ceilalti s-au simtit la fel de bine. Am avut noroc de vreme superba – soare, cald … ziua puteam sta chiar si in tricou. Ne-a deranjat vantul, seara … si cersetorii romani. E plin de ei. Si au exact aceleasi obiceiuri ca si acasa: daca nu le dai, te injura. Mi-a fost dor de Maria. Tare dor. Am lasat-o acasa cu un dintisor si am gasit-o cu doi! (Daria, tragem tare sa te prindem din urma!) … la cat e de maraita, cred ca mai iese ceva cat de curand. Nu stiu daca m-am stresat sau nu degeaba cu lasarea Mariei in grija bunicilor… unele lucruri le-as fi facut, cu siguranta, altfel. Acum trebuie sa o dezvat de tote deprinderile cu care nu suntem de acord… Jumatatea masculina a familiei noastre […]
Pregatiri
Incerc sa incropesc un ghid de ingrijit Maria in lipsa mea… imi vin multe idei si scenarii pe care incerc sa le acopar cat mai bine si realizez ca exagerez cu scrisul… Am luat-o metodic incepand cu intocmirea unui cuprins care suna cam asa: – program de masa – program de somn si baie – lista cu medicamente uzuale si modul lor de administrare & numarul de telefon al doamnei doctor. – programul exercitiilor de kineto ce trebuie facute zilnic – indicatii privind imbracarea Mariei (ce, cand, in ce conditii) – indicatii privind „modul de manipulare” in caz de plansete, nesomn sau nemancat. Si de aici am inceput sa dezvolt… si da-i, si da-i ca aproape imi iese o carticica si tot simt ca nu am cuprins tot. Oare chair am uitat ceva? Asta e sentimentul care ma macina, iar timpul ma preseaza; tare. Cineva cu experienta la asa ceva […]
Amalgam
Daca am fi participat la concursul organizat de Urbankid, probabil am fi ales sa „concuram” cu poza aceasta. Mai nou asa doarme micuta noastra contorsionista. Mi-am propus, insa sa nu cad in patima „ba al meu e mai…”, drept pentru care nu o voi inscrie pe Maria la nici un fel de concurs, pana nu isi va manifesta singura aceasta dorinta. Imi pare o atitudine corecta ce ma va ajuta sa evit sa imi imping copilul de la spate in directii ce nu il atrag si ce nu se muleaza pe dorinele si personalitatea lui. Poate gresesc…. poate nu… Nu vreau sa ofensez pe nimeni cu afirmatia mea, insa acum asa gandesc. Cred ca toti copiii sunt frumosi, dulci, reusiti, hazlii, geniali si astfel de competitii imi par nedrepte. In inima parintilor oricum ai lor sunt „cei mai” iar eu nu am nevoie de o competitie sa imi dovedeasca acest […]