De ce-uri

– Maria, vrei sa mergi Duminica la teatru? – hmmm.. Ce teatru, mamico? – Scufita Rosie. – Mie ma pace albastul. – Albastrul e o culoare frumoasa; la fel si rosul, iar Scufita din piesa la care mergem e Rosie… Si de data aceasta va merge si Vladi cu noi. – Nu vreau sa merge Dadinir! – Maria, dar el a crescut si acum ii face si lui placere sa petraca timp cu noi, iar mie imi place tare mult cand sunt cu amandoi. – Te iubesc, mami! – Si eu va iubesc pe amandoi. – Nu vau a teatu. – Bine, atunci voi merge impreuna cu Vladi.  – Nuuuu! Cu mine! – Bine, vom merge toti trei. – Auzi, mamico, da’ de ce megem a teatu? Ce ma tebuie mie cuturalizare?! … Ai dreptate, Monica… e energie pura! 🙂 Mi se intampla din ce in ce mai des sa […]

Continue Reading

Fratii de varste apropiate. La joaca

Intre piticii mei e o diferenta de numai 1 an si 3 luni. Uneori am impresia ca e mai mult, alteori ca e mai putin… Pana nu demult se juca fiecare in legea lui, iar scurtele momente in care interactionau direct se lasau cu tipete si urlete… Acum, la cei 3 ani ai Mariei si la 1 an si 9 luni ale lui Vladimir, copiii mei au inceput sa se joace impreuna. Uneori frumos, alteori brutal, dar chiar si atunci sunt putine momentele in care isi fac rau voit… In momentele frumoase, se joaca cam asa:    E drept ca in urma lor ramane un dezastru de nedescris, dar sunt fericita ca interactioneaza. 🙂 … momentele in care joaca lor degenereaza nu le am inregistrate .. decat in memorie. In ultimul timp accidentarile sunt din ce in ce mai periculoase, asa ca nu am timp sa imortalizez momentul; trebuie sa […]

Continue Reading

Azi NU e ziua ta, mamoo!

Asa m-a intampinat Maria dimineata, suparata vizibil deoarece nu intelegea cum poate fi si ziua mea si a mamei si a bunicii in acelasi timp. S-a uitat lung la mama mea si i-a urat „la muti ani, mamaito” dupa care incerca vehement sa ma convinga ca nu este si  ziua mea. 🙂 … Poate la anul va intelege. … pierd teren in ochii fiica-mii. Aseara, cand am venit de la job, nu m-a intampinat cu „traditionalele”: „mamico, ai venit! Am fost dor de tine.” ci cu: – Maaami! Ma dai telefonu’? – Ce faci Maria? Buna seara. Imi dai si mie un pupic? – Ma dai telefonul tau? Ma dai? Ma dai? – Maria…. asa ma intampini cand vin acasa? … 🙁 Cum spui cand ma vezi? – Mamico, ma dai telefonul tau, te rog! Si mi-a inchis gura! La multi ani, Doamnelor! Va doresc sa fiti sanatoase, iubite, rasfatate […]

Continue Reading

Viteazul meu sensibil

  Oraselul Copiilor este un loc pe care nu il puteam rata…  Cei mici au fost incantati de vizita inca din primele momente in care au pasit in parc. Au fost de-a dreptul fermecati de „comedii” si de toata agitatia din parc. Gargaritele i-au extaziat si asta mi-a dat curaj sa incercam si o tura cu elicopterul din imaginea alaturata. Totul a fost minunat pana in secunda in care bratele acestuia au inceput sa se ridice si sa coboare. In momentul acela micutul meu viteaz a cedat si a izbucnit in plans de iti rupea inima. Ca orice mama care isi vede puiul speriat am actionat din instinct, incercand sa il linistesc fara a ii periclita siguranta incercand sa il iau de acolo in timpul functionarii … aparatului (nu stiu exact cum se numesc aceste instalatii). Instinctul meu mi-a spus sa ii intind mana, pe care Vladimir a apucat-o ferm. […]

Continue Reading

Folifi?

Adica polipi. Ni s-a spus ca e posibil ca Maria sa trebuiasca sa renunte la ai ei. Mai incercam 10 zile un ultim tratament, si in functie de rezultat, vom afla daca este nevoie sa ajungem la operatie sau nu. Fara exudat. Probabil ca sunt ticnita, dar in astea 10 zile o voi duce pe Maria si la analize. Sunt over-protective cand e vorba de ei, dar nu m-as arunca cu capul inainte spre o operatie pana nu elimin si suspiciunea unui crocobalaur in nas/gat. De o luna nu mai scapam de semne de raceala. Acum e doar infundata. Fara mucozitati, fara tuse, dar e infundata… si uneori mai face febra… dupa 2 transe de antibiotic luate in decurs de o luna. Sigur nu e otita; ceea ce ma bucura, dar ma simt mica in fata misterelor medicale iar luarea unei decizii pro/contra operatie, ma sperie. Stiu ca e extrem […]

Continue Reading

DE CE? Stilizat

Dintotdeauna m-au distrat copiii in perioada ” de ce?”. Sunt fenomenali in etapa asta! E incredibil cum pot merge ei pana in panzele albe cu ” de ce?”. Etapa asta e o (alta) piatra de incercare pentru marea majoritate a parintilor. Sunt momente in care cedezi nervos sub tirul de ce-urilor sincere si nevinovate ce izvorasc din curiozitatea micutului ce descopera lumea. Noi, la cei 2 ani si 10 luni ai Mariei, inca nu am experimentat  ” de ce?”-ul. Ea l-a imbratisat pe „de un’e”? (de unde)… si cum totul provine din ceva, Maria noastra are tone de materie prima pentru  a ne supune unor tiruri de intrebari ce par a nu mai lua  niciodata sfarsit.  Uneori e agasanta, dar chiar si atunci, etapa asta are farmecul ei. E incredibila mintea unui copil de 2 ani si 10 luni; conexiunile, intuitia, imaginatia… toate astea se intrevad in aceste siruri interminabile de intrebari. […]

Continue Reading

Uraaa!

Sarbatorile si-au pus amprenta pe rutina noastra zilnica, e clar. Cei ce o citesc pe Ana, stiu despre ce vorbesc… eu nu am vazut in viata mea om sa se bucure atat de mult cand vine Vinerea. Nah, ca incep sa ii calc pe urme. 🙂 Saptamana aceasta nici nu stiu cand a trecut. La birou totul s-a desfasurat pe foarte-repede-inainte. Iar de saptamana viitoare ma asteapta o perioada ceva mai grea. Uuof! Pe langa job mai am si ceva alergaturi de tras pentru „cautarile” mele … si as fi vrut sa incep si programul de sala & masaj pe care mi l-a facut cadou Mosul-de-la-etajul-unu. Nici macar nu am indraznit sa imi fac programarile… sper sa imi iau inima in dinti cat de curand.  Nu mai zic de cei mici care imi simt lipsa vizibil…  M-as clona.. dar pana atunci nu vreau decat sa ma bucur de week-end si […]

Continue Reading

Hot

Dap, la noi in casa atmosfera e incinsa…  de cele 39 de grade ale Mariei, care nu vor sa scada cu nimic. 🙁 „Situatia” era previzibila… zapada si joaca in zapada pana la udarea tuturor straturilor de imbracaminte, intrarea in colectivitate…. si totusi nu pot spune ca am primit prea bine aceasta situatie. Ma bucur.. daca pot spune asa, ca Vladi nu e afectat. Nu stiu daca se pune problema cu „inca” sau poate are el o imunitate mai dezvoltata… probabil ca vom afla in zilele urmatoare. Deocamdata bolim… la mama (adica la mine) in brate. Momentele acestea sunt printre putinele in care independenta mea devine nedezlipibila de mine. Starea leguminoasa data de boala trece mai repede la mama in brate.

Continue Reading

Dragostea pentru zapada rezista

A venit zapada mult asteptata! Cei mici sunt in culmea fericirii. Ii bagam in casa cu proteste vehemente, soldate de cele mai multe ori cu lacrimi amare. Maria si-a luat deja lopata in primire si e un ajutor de nadejde la datul zapezii. Vladimir nu se lasa nici el mai prejos si si-a insusit o

Continue Reading

De la Maria adunate

Tuseste… asa ca am lasat gradinita pe Luni. Poate pana atunci ii trece. Ne tratam cu siropuri. Cum catina si cel de muguri de brad nu fac fata, le ajut cu niste Prospan.  Maria nu mai vrea „silop”… Il ia numai de frica: daca nu se face bine pana Sambata, nu mai merge la parada. Ar suferi enorm sa nu vada, pompierii, pustile, pistoalele, soldatii, tancurile… doar e fata lu’ ma-sa.  Nu veau cioba. Are sarpe! 🙂 .. era o supa cu  taitei. Mami a cazut pe pietre si a taiat-o doctorul sa o faca bine. Asta a inteles ea din explicatia mea ca am facut pietre la colecist si a trebuit sa merg la doctor sa ma opereze. Nimeni nu ii poate scoate din cap ca ma-sa a cazut pe pietre.  De la Winnie the Pooh citire: La naiba, tati! Las-o bata, mami! … le tratam doar cu ignore […]

Continue Reading