Am reusit sa o tin pe Maria departe de spitale … dar acum recuperam cu varf si indesat… 🙁 Ieri am bifat 2 spitale: Grigore Alexandrescu de unde am plecat cu semnatura ca refuz internarea si Budimex, de unde am plecat cu fundul Mariei ciuruit… am avut noroc sa dam peste un medic care a inteles ca faptul ca este nevoie de trei adulti care sa o tina la o intepatura si ca tipetele si urletele pe care le scotea copilul meu la vederea acelor nu o fac o candidata buna pentru a purta o branula… Infectia de la ureche este foarte puternica si e posibil sa trebuiasca facuta o mica incizie la nivelul timpanului pentru a se drena puroiul; o operatie. Facem o ultima incercare cu un antibiotic oral mai puternic decat ce a luat pana acum si cu unul intramuscular facut la 12 ore…. daca nu reuseste sa […]
Viteazul meu sensibil
Oraselul Copiilor este un loc pe care nu il puteam rata… Cei mici au fost incantati de vizita inca din primele momente in care au pasit in parc. Au fost de-a dreptul fermecati de „comedii” si de toata agitatia din parc. Gargaritele i-au extaziat si asta mi-a dat curaj sa incercam si o tura cu elicopterul din imaginea alaturata. Totul a fost minunat pana in secunda in care bratele acestuia au inceput sa se ridice si sa coboare. In momentul acela micutul meu viteaz a cedat si a izbucnit in plans de iti rupea inima. Ca orice mama care isi vede puiul speriat am actionat din instinct, incercand sa il linistesc fara a ii periclita siguranta incercand sa il iau de acolo in timpul functionarii … aparatului (nu stiu exact cum se numesc aceste instalatii). Instinctul meu mi-a spus sa ii intind mana, pe care Vladimir a apucat-o ferm. […]
Zece cu felicitari: Regina Maria. Si UPU Grigore Alexandrescu
De ce mi-era frica, nu am scapat. Doi ani, 10 luni si 14 zile am reusit sa o tin pe Maria departe de o unitate primiri urgente (UPU). 5 februarie s-a dovedit a fi o zi cu ghinion pentru Maria. Aproape de sfarsitul programului, primesc un telefon de la mama care ma anunta sa trec pe la farmacie sa iau nu-stiu-ce picaturi pentru Maria, ca plange ca o doare urechea. Plangea la propriu. Cum nu imi sta in fire sa le dau chestii fara sa ii vada un medica inainte, mai ales ca aceasta situatie era in premiera, am pus mana pe telefon si am sunat la Regina Maria. In call center m-au anuntat ca nu au nici un loc disponibil la nici un ORL-ist in acea seara, dar, simtindu-ma agitata si panicata la aflarea vestii, domnisoara de acolo mi-a recomandat sa sun la numarul de urgenta de pe spatele […]
Aplicatiile Mariei. Android
Una dintre postarile celor de la UrbanKid m-a impulsionat sa scriu despre aplicatiile pe care le foloseste Maria. Stiu ca are doar 2 ani si 10 luni. E departe de a fi un copil dependent de gadgeturi. Are „tableta ei” pe care o primeste de 2-3 ori pe luna, maxim 30 de minute, iar la telefonul meu (un Samsung SII) are acces 10-15 minute o data la cateva (2-4) zile. Am ales varianta aplicatiilor pentru copii pentru a avea cu ce sa ii ocupam timpul atunci cand nu se poate juca fizic; de exemplu cand suntem plecati de acasa… Daca sunteti impotriva deciziei mele, va rog nu ma certati. In unele momente chiar trebuie sa alegi dintre doua rele. Cateva aplicatii andoid pentru copii le vad ca pe un rau mai putin rau decat altele… Cei de la UrbanKid recomandau o aplicatie pentru puzzle, si mi-am dat seama ca recomandarile […]
Folifi?
Adica polipi. Ni s-a spus ca e posibil ca Maria sa trebuiasca sa renunte la ai ei. Mai incercam 10 zile un ultim tratament, si in functie de rezultat, vom afla daca este nevoie sa ajungem la operatie sau nu. Fara exudat. Probabil ca sunt ticnita, dar in astea 10 zile o voi duce pe Maria si la analize. Sunt over-protective cand e vorba de ei, dar nu m-as arunca cu capul inainte spre o operatie pana nu elimin si suspiciunea unui crocobalaur in nas/gat. De o luna nu mai scapam de semne de raceala. Acum e doar infundata. Fara mucozitati, fara tuse, dar e infundata… si uneori mai face febra… dupa 2 transe de antibiotic luate in decurs de o luna. Sigur nu e otita; ceea ce ma bucura, dar ma simt mica in fata misterelor medicale iar luarea unei decizii pro/contra operatie, ma sperie. Stiu ca e extrem […]
DE CE? Stilizat
Dintotdeauna m-au distrat copiii in perioada ” de ce?”. Sunt fenomenali in etapa asta! E incredibil cum pot merge ei pana in panzele albe cu ” de ce?”. Etapa asta e o (alta) piatra de incercare pentru marea majoritate a parintilor. Sunt momente in care cedezi nervos sub tirul de ce-urilor sincere si nevinovate ce izvorasc din curiozitatea micutului ce descopera lumea. Noi, la cei 2 ani si 10 luni ai Mariei, inca nu am experimentat ” de ce?”-ul. Ea l-a imbratisat pe „de un’e”? (de unde)… si cum totul provine din ceva, Maria noastra are tone de materie prima pentru a ne supune unor tiruri de intrebari ce par a nu mai lua niciodata sfarsit. Uneori e agasanta, dar chiar si atunci, etapa asta are farmecul ei. E incredibila mintea unui copil de 2 ani si 10 luni; conexiunile, intuitia, imaginatia… toate astea se intrevad in aceste siruri interminabile de intrebari. […]
Fericire la indemana
Fericirea nu are nevoie de jucarii scumpe. Creativitatea nu se dezvolta cu gadgeturi. Copiii mei incep sa fie fericiti ca se au unul pe celalalt, iar noi suntem in al noualea cer. Ce daca avem peretii desenati? Ce daca jucariile sunt, cel mai adesea, uitate intr-un colt al camerei lor? Un scaun rasturnat si niste haine insirate pe jos fac cat 10 bucatarii de jucarie.
Cojocarii din Tara de Nicaieri
Maria ne dadea pe toti cu praf magic ca sa putem zbura mai repede sa il atacam pe bunicul-capitan-Hook; Vladimir, inaripat de praful magic presarat de sor-sa, zbura spre Hook purtat in bratele mele.. am ajuns la Hook-ul nostru ce statea pe canapea. Ajunsi acolo, Maria tabara pe Hook, iar eu i-l arunc la propriu pe Vladimir in brate, inverzindu-ma. Am zis doar un „au!”. Obisnuiesc frecvet sa ma lovesc de acel picior de canapea, asa ca asteptam sa se mai domoleasca durerea, sa pot calca… Timp in care toti 3 eram concentrati pe atacul asupra bunicului-Hook. Eu am abandonat lupta si am avut curiozitatea sa imi dau jos soseta…. Sangele tasnea, degetul era deja umflat si vanat, iar unghia mai statea atarnata doar in radacina. Un peisaj deloc frumos. Instinctiv, am apasat pe unghie… cred ca incercam sa o „lipesc” la loc. In zadar. M-am imbracat si am plecat […]
Uraaa!
Sarbatorile si-au pus amprenta pe rutina noastra zilnica, e clar. Cei ce o citesc pe Ana, stiu despre ce vorbesc… eu nu am vazut in viata mea om sa se bucure atat de mult cand vine Vinerea. Nah, ca incep sa ii calc pe urme. 🙂 Saptamana aceasta nici nu stiu cand a trecut. La birou totul s-a desfasurat pe foarte-repede-inainte. Iar de saptamana viitoare ma asteapta o perioada ceva mai grea. Uuof! Pe langa job mai am si ceva alergaturi de tras pentru „cautarile” mele … si as fi vrut sa incep si programul de sala & masaj pe care mi l-a facut cadou Mosul-de-la-etajul-unu. Nici macar nu am indraznit sa imi fac programarile… sper sa imi iau inima in dinti cat de curand. Nu mai zic de cei mici care imi simt lipsa vizibil… M-as clona.. dar pana atunci nu vreau decat sa ma bucur de week-end si […]
Evadare
Pentru prima data in sezonul acesta, aseara am reusit sa evadez. Doar eu.. si cativa colegi. La patinoar. La cel pe care il am cel mai aproape de suflet: Cismigiu. … A fost minunat. Iertate sa imi fie gandurile, dar m-am simtit bine. Mi-a priit totul de la vinul fiert pana la carceii pe care i-am avut. 🙂 A fost un me-time de care chiar aveam nevoie. .. uitasem cat de mult imi placea sa patinez seara, infruntand gerul si uneori chiar bucurandu-ma de fulgii de zapada. Si da, de data aceasta nu am mai zabovit la plecare, nu am mai fost nicaieri sa beau un ceai sa ma incalzesc… ba chiar am iesit de pe gheata inainte de terminarea programului….. ma grabeam la pitici… si ma simteam si vinovata fata de Maria, pe care am mintit-o pentru a putea sa plec. Daca ar fi auzit de patinoar nu mai […]